Corespondență Dan Alexe // Cum Macron a „pus ștacheta foarte sus” în fața lui Trump, iar Keir Starmer nu-l poate egala
Premierul Marii Britanii Keir Starmer va sosi astăzi la Washington pentru discuții cu Donald Trump, iar unii oficiali britanici se tem că Emmanuel Macron a „pus ștacheta foarte sus” în vizita lui de luni la Casa Albă, încât Starmer nu-l va putea egala decât cu greu. Îmbinând lingușirea cu politețea detașată și ceva ironie afectuoasă, președintele francez i-a prezentat lui Trump planul său pentru securitatea europeană și apărarea Ucrainei. Succesul a fost atât de mare și neașteptat încât, într-o Europă în plină criză, președintele francez e pe cale de a deveni liderul de care continentul avea nevoie.
Trecerea lui Macron pe la Casa Albă a fost atât de reușită, încât a stârnit invidie în multe capitale în Europa, mulți simțind că nu vor putea organiza un show similar în intimitatea lui Trump, bătându-l pe genunchi, ținându-l de mână sau întrerupându-l când anunță cifre în mod evident eronate.
Macron, care a încercat să vindece ruptura transatlantică cauzată de războiul din Ucraina, a fost chiar lăudat de președintele SUA drept un „om foarte special”, afecțiune și respect de care Trump nu făcea dovada până acum decât atunci când pomenea de oameni precum Elon Musk sau Putin.
Adevărul este că Emmanuel Macron a fost primul lider politic occidental care a evocat, în urmă cu mai bine de un an deja, posibilitatea trimiterii de trupe internaționale de interpunere la sol în Ucraina. Acum, cu puțin recul, este amuzant să vezi câtă dreptate a avut Franța, în ciuda râsetelor altor europeni, mai ales prin estul UE: reducerea cât mai mult posibil a dependenței de SUA, apărarea comercială și susținerea preferinței UE, energia nucleară, politica industrială, apărarea europeană și așa mai departe.
Apoi, industria militară și -- să nu uităm -- faptul că Franța este acum, după Brexit, singura putere nucleară din UE, ba chiar, după retragerea din politică a Angelei Merkel, Macron, aflat la al doilea mandat al său, a rămas liderul care spijină cel mai mult ideea unei Europe unite cu structuri militare proprii, care să nu mai depindă de SUA.
Mulți europeni (din nou, mai ales în est), obișnuiți cu ceea ce e numit "French bashing" și cu declinul limbii franceze, își amintesc delectându-se de înfrângerea Franței în fața Germaniei în al Doilea Război Mondial și cum francezii ar fi lași și incapabili, în loc să păstreze în minte în același timp că Franța e singura putere nucleară din UE.
Iar pentru a da doar cazul României, din motive de identitate confuză, Macron a devenit pentru mulți români mai nesuferit decât Trump, Bolsonaro sau argentinianul Milei, în vreme ce România e membru în la Francophonie, iar nu al 51-lea stat SUA.
„French bashing”
Pentru a aminti din nou: în România (țară membră în «la Francophonie»), ca într-o bună parte a Europei de est unde în școli astăzi se învață mai peste tot doar engleza, mulți găsesc inteligent și comic să râzi repetitiv de Franța.
Dar Franța lui Macron este unul din principalii sprijinitori ai Ucrainei, iar Kievul a anunțat, de pildă, atunci când rușii au părăsit Insula Șerpilor, că au făcut-o pentru că n-au putut face față tirurilor ucrainene cu tunuri franțuzești Caesar.
Macron a dăruit Ucrainei două duzini de asemenea tunuri. Cu o lungime de 10 m, fiecare astfel de tun Caesar costă 5 milioane de euro, iar câteva zeci de artileriști ucraineni se antrenează în continuare cu ele în sudul Franței, pe cel mai mare poligon de tir din Europa.
De altfel, chiar și astăzi nu poți face carieră în structurile UE și NATO (pe care Macron a diagnosticat-o ca fiind în „moarte clinică”) dacă nu știi franceză… însă esticii americanizați superficial pufnesc când aud de Franța, ba chiar se mândresc că nu cunosc o vorbă în franceză afară de "oui" și "c'est la vie".
Să conchidem: Franța e o putere nucleară, cu drept de veto la ONU, iar franceza este limbă obligatorie în NATO (alături de engleză), iar până una-alta, România și Republica Moldova sunt membre în Francophonie, nu în Commonwealth.
Apoi, râzând de francezi și preferând să învețe doar engleza americană, românii uită că franceza a stat la baza limbii române moderne, de la 1848 încoace și că româna este singura limbă într-atât de fertilizată de franceză, încât a preluat până și adverbe precum “déjà”, de te întrebi cum vorbeam înainte.
