8-9 mai și capitularea Germaniei naziste: o confuzie istorică bine întreținută
Două comemorări diferite — două lumi față în față, în loc de o reconciliere. Joi, 8 mai, este sărbătorită în Occident – la Paris, Londra, dar și la Kiev – ziua capitulării Germaniei naziste din mai 1945, în fața ofensivei comune a Aliaților occidentali și a URSS. Cea de-a doua comemorare va avea loc însă vineri, 9 mai, la Moscova, printr-o uriașă paradă militară cu accente anti-occidentale, în prezența principalilor lideri ai grupului BRICS (Brazilia, Rusia, India, China, Africa de Sud), dar și a numeroși șefi de stat africani – o prezență ce cumulează mai bine de jumătate din populația planetei.
Dacă printre principalii lideri prezenți pot fi socotiți chinezul Xi Jinping și brazilianul Lula, în schimb, indianul Modi a rămas acasă, găsind ca pretext conflictul proaspăt cu Pakistanul.
Sărbătorirea zilei de 9 mai a început în Rusia abia sub Elțîn, începând din 1995, deoarece toate fostele sărbători comuniste fuseseră anulate, inclusiv Sărbătoarea Muncii de 1 mai. Data de 9 mai a fost, de la început, reținută diferit în cărțile de istorie sovietice și rusești.
Când a avut loc adevărata capitulare?
Actul capitulării necondiționate a Germaniei naziste a fost, de la început, oarecum confuz, deoarece el a fost semnat inițial doar de autoritățile militare germane, de conducerea armatei, la câteva zile după sinuciderea lui Hitler, nu însă — inițial — și de către guvernul civil.
Dar și documentele semnării au permis celebrarea în două zile diferite a datei capitulării. Documentul care acoperea capitularea tuturor forțelor germane și care a pus capăt celui de-al Doilea Război Mondial a fost semnat pe 8 mai 1945, la Reims, în Franța, în fața generalului american — și viitor președinte — Eisenhower. La ceremonia semnării capitulării Germaniei au mai luat parte delegații din partea Marii Britanii, Franței și Uniunii Sovietice. La miezul nopții dintre 8 și 9 mai, războiul era terminat, iar capitularea Germaniei — totală.
Pentru a se demarca însă de occidentali, sovieticii au refăcut ceremonia capitulării. A doua zi după capitularea de la Reims, din fața americanului Eisenhower, a fost organizată, în Berlinul ocupat de Armata Roșie, o altă capitulare, de această dată în fața mareșalului sovietic Jukov. Motiv pentru care capitularea totală a Germaniei nu a intrat în vigoare, în mod juridic, decât pe 9 mai, data reținută de sovietici și, după ei, de ruși, pe când majoritatea celorlalte state au păstrat ca zi a Victoriei data de 8 mai, ziua capitulării de la Reims.
Faptul că Ucraina a trecut, de mai mulți ani, împreună cu țările baltice, la data de 8 mai, abandonând vechea dată de 9 mai, reînviată ca mare sărbătoare de către Elțîn în 1995, a produs, de la început, dezolare și furie la Moscova. Comemorând pe 8 mai, când a avut loc capitularea efectivă a Germaniei, Ucraina se păstrează pentru 9 mai pentru adevărata sărbătoare a Europei: pe 9 mai 1950, Robert Schuman, ministrul de externe al Franței, propunea punerea în comun a industriilor cărbunelui și oțelului ale Franței și Germaniei, ducând astfel la crearea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului (CECO), embrionul UE... ceea ce suntem astăzi.
