Corespondență Dan Alexe // De la Tokyo la Pekin: voiajul diplomatic riscant al Europei
Două summituri în două mari capitale asiatice în doar două zile: Antonio Costa, președintele Consiliului European, și Ursula von der Leyen, șefa Comisiei UE efectuează un maraton diplomatic în direcții opuse: o lună de miere strategică cu Japonia la Tokio, miercuri 23, urmată de un prânz tensionat, la Pekin, cu Xi Jinping joi 24 iulie.
Ambele întâlniri — umbrite de tensiunile comerciale cu SUA și de divergențele legate de războiul din Ucraina.
Unghiere, umbrele ieftine și deficitul comercial
Automobile japoneze și chinezești, unghiere, tricouri și umbrele ieftine care se strâmbă după primul vânt. Europa are un uriaș deficit comercial cu principalii exportatori asiatici.
Cei doi șefi ai principalelor instituții UE, cea a Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și președintele Consiliului European, António Costa, însoțiți de șefa diplomației UE, Kaja Kallas, au discutat deja miercuri la Tokyo cu liderii japonezi pentru a pecetlui un parteneriat privind pământurile rare. Scopul fiind de a reduce dependența de China și, de asemenea, de a avansa în ceea ce privește un acord bilateral de securitate.
Consolidarea cooperării cu Japonia în domeniul mineralelor critice și al pământurilor rare face parte dintr-o inițiativă mai amplă de reducere a expunerii Europei la dominația chineză în lanțurile de aprovizionare cheie, de la tehnologiile ecologice la vehiculele electrice.
La Pekin, cei trei vor comemora mai întâi cea de-a 50-a aniversare a relațiilor diplomatice dintre UE și China.
Această sincronizare nu este întâmplătoare. De luni de zile, Europa a încercat să-și orchestreze cu atenție diplomația în regiunea indo-pacifică pentru a contrabalansa relațiile din ce în ce mai tensionate pe care Bruxelles-ul le are cu China.
UE se află, de asemenea, sub presiunea administrației Trump, care îi îndeamnă pe europeni să-și reducă dependența de China, al doilea cel mai mare partener comercial al Uniunii Europene după SUA.
Prin urmare, pare aproape sigur că fastuosul summit de o zi de la Pekin probabil nu va fi suficient pentru a masca tensiunile crescânde. Iar ceea ce ar trebui să fie o celebrare a cinci decenii de colaborare între Europa și China riscă să dezvăluie adevărata întindere a prăpastiei care separă cei doi parteneri.
Nu e sigur deloc, astfel, că vor fi discutate drepturile omului sau discriminarea totală pe care o practică Pekinul împotriva minorității uigure, care au fost mult timp o sursă de tensiune, la fel cum nu e sigur că va fi discutat statu-quoul din Taiwan.
Deficitul comercial galopant al Europei față de China – de peste 400 de miliarde de euro anul trecut – este, în schimb, un punct sensibil. Bruxelles acuză Pekinul că restricționează accesul companiilor europene la piața chineză și că își protejează campionii de concurența străină. Oficialii europeni se așteaptă așadar la puține progrese, mai ales că dialogul comercial bilateral regulat, care servește de obicei la pregătirea summitului, nici nu a avut loc anul acesta.
Von der Leyen, a cărei poziție față de China s-a schimbat de mai multe ori în ultimele luni, a revenit la un ton mai beligerant, numind relația economică a UE cu Beijingul „dezechilibrată și nesustenabilă.”
Dependența puternică a Europei de comerțul chinez, inclusiv în sectoare esențiale pentru tranziția ecologică și dezvoltarea industriei digitale, face dificilă traducerea acestor discursuri dure în măsuri concrete, în ciuda presiunii crescânde din partea Washingtonului.
Rusia în mintea tuturor
Bruxellesul mai consideră și că Pekinul sprijină tacit efortul de război al Rusiei, repetând argumentele Kremlinului, continuând comerțul cu entități sancționate și închizând ochii la exporturile de produse cu dublă utilizare.
Săptămâna trecută, UE a adoptat o nouă rundă de sancțiuni împotriva Rusiei, vizând veniturile din petrol și capacitățile militare ale Moscovei, inclusiv mai multe companii și instituții financiare chineze. Ministerul Comerțului din China a condamnat însă măsura, avertizând în privința „repercusiunilor negative grave” asupra comerțului bilateral.
