Corespondență Dan Alexe // Militarizarea UE continuă, în paralel cu întărirea NATO
Din martie 2025, avioane F-16 poloneze și românești desfășoară misiunea NATO de poliție aeriană baltică de la baza aeriană Šiauliai din Lituania. Polonia conduce această rotație, a 13-a, în timp ce avioanele „Vipere Carpatine” ale României participă la a treia lor asemenea desfășurare.
Împreună, avioanele de luptă protejează cerul deasupra regiunii baltice, gata să intercepteze orice aeronavă neidentificată și să asigure securitatea flancului estic al NATO. Această misiune non-stop subliniază hotărârea Aliaților și solidaritatea regională, ambele țări membre NATO lucrând cot la cot sub comanda NATO.
Atât Polonia, cât și România utilizează aeronave de luptă F-16 Fighting Falcon, cunoscute pentru viteza și manevrabilitatea lor. Echipate cu sisteme avansate de radar și interceptare, aeronavele F-16 sunt ideale pentru misiunile de poliție aeriană ale NATO, permițând piloților să reacționeze rapid și decisiv la orice încălcare a spațiului aerian.
Ce se întâmplă însă în acest timp cu planurile de apărare ale Uniunii Europene, dincolo de cadrul NATO, din care nu fac parte toate țările UE?
Astfel, UE a decis să stabilească un fond de împrumuturi pentru arme, care ar putea depăși cele 150 de miliarde de euro alocate inițial de Comisia Europeană.
Actuala Comisie Europeană are, pentru prima oară în istorie, un comisar pentru Apărare, lituanianul Andrius Kubilius, iar Comisia a pus deoparte „cel puțin 127 de miliarde de euro — spre 150 de miliarde — în potențiale achiziții în domeniul apărării”.
Țările membre, cele 27, inclusiv România, pot depune proiecte concrete pentru a beneficia de o parte din aceste fonduri, și deja se știe că: Polonia a solicitat 45 de miliarde de euro — cea mai mare sumă dintre toate țările luate individual… Italia a alocat, la rândul ei, circa 15 miliarde de euro pentru următorii cinci ani… Lituania, între 5 și 8,7 miliarde de euro… Grecia a anunțat că dorește 1,2 miliarde de euro… Belgia a cerut între 7 și 11 miliarde… iar Spania, țara care cheltuiește cel mai puțin pe apărare în cadrul NATO, vrea 1 miliard de euro pentru a implementa o serie de programe… în timp ce se crede că cererea Franței va fi sub 20 de miliarde de euro.
Cu totul, cererile cumulate ar putea depăși plafonul de 150 de miliarde de euro stabilit de Comisie. Ce se întâmplă atunci? Propunerea inițială menționa accesul la Mecanismul European de Stabilitate — un fond de sprijin al zonei euro care, în prezent, este neutilizat — dar acest lucru e dificil, deoarece MES nu a fost conceput pentru probleme legate de apărare.
Altminteri, revenind la NATO, unele proiecte par fanteziste. Astfel, Italia ar dori să construiască un pod care să lege Sicilia de continent, propunând asta ca pe un proiect militar – permițându-i astfel să fie luat în considerare în cadrul obiectivelor de cheltuieli pentru apărare. Podul ar costa însă 13,5 miliarde de euro, deși ar fi, desigur, un impuls semnificativ pentru atingerea obiectivului de 5% al cheltuielilor de apărare ale NATO, mai ales că Roma nu a atins nici măcar 1,5% anul trecut.
Spania, în schimb, e pe cale de a încheia un acord cu NATO pentru a fi scutită de obiectivul de 5% al cheltuielilor pentru apărare, cum a anunțat premierul spaniol socialist Pedro Sanchez.
Sanchez se confruntă cu un echilibrism dificil între alinierea cu aliații NATO și a-l convinge pe partenerul său minor de coaliție, alianța de extremă stângă Sumar, care este ostilă creșterii cheltuielilor militare.
