Corespondență Dan Alexe // Intrarea în vigoare a tarifelor SUA: zi de doliu pentru economia UE
Joi, 7 august, a fost o zi de doliu pentru industrie, întreprinderi și producătorii europeni, a fost ziua care a marcat intrarea în vigoare a taxei vamale unice de 15%, impusă de Donald Trump pentru majoritatea produselor din Uniunea Europeană care sunt importate în Statele Unite.
Acordul anunțat pe 27 iulie, în urma întâlnirii dintre președintele american și șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a fost văzut de unii ca o capitulare. De alții, însă, a fost perceput ca un rău mai mic în comparație cu amenințările inițiale din partea capriciosului ocupant al Casei Albe.
Repercusiunile acordului comercial UE-SUA, încheiat luna trecută și abia intrat în vigoare, amenință să aibă un mare efect după această vară — și ridică o întrebare incomodă: de ce i s-a cedat atât de mult lui Donald Trump? Încotro se îndreaptă Europa de aici înainte?
În UE, acordul a fost foarte criticat. Un observator a glumit că acesta marchează începutul unui „sezon al umilinței” pentru UE, care ar putea dura decenii. Altul a mers în istoria antică, comparând executivul UE cu un general roman care, după ce a câștigat o putere de neimaginat, și-a folosit armatele vaste pentru a „aduna scoici pe plajă”.
Europa pare, într-adevăr, că ar fi transformat o poziție de negociere puternică într-un amestec incoerent de poziții naționale fărâmițate și conflictuale de-a lungul săptămânilor. În schimb, în loc să se angajeze într-o negociere clasică, Trump, care pare că „urăște Uniunea Europeană”, cum se spune des, s-a pornit să „fragmenteze” ceea ce el consideră o „organizație divizată, slabă, lentă și greoaie”.
Bruxelles-ul a greșit, nefolosind instrumentele comerciale puternice de care dispune. UE nu este o superputere, cu excepția comerțului... Dar și-a subestimat influența. Donald Trump nu a crezut niciodată că funcționarii de la Bruxelles vor folosi instrumentul anti-coerciție.
Apoi, statele membre au dat dovadă de o lipsă de solidaritate într-un moment critic. Procedând astfel, au slăbit Comisia UE.
Într-un articol scris în comun, fostul ministru de externe lituanian Gabrielius Landsbergis și fostul campion mondial la șah Garry Kasparov scriu că: „Soluția necesită o reevaluare completă a modului în care va arăta conducerea europeană în secolul XXI.”
Mai ușor de spus decât de făcut. Pe deasupra, nu toată lumea împărtășește diagnosticul că acordul comercial a fost un dezastru și nici că soluția evidentă este o integrare mai profundă în UE.
Apoi, vineri, 8 august, se încheie și ultimatumul acordat de Donald Trump lui Vladimir Putin pentru a accepta un armistițiu în Ucraina înaintea unei posibile întâlniri săptămâna viitoare, dar nu este încă deloc limpede ce sancțiuni ar putea impune Trump Rusiei și dacă acestea ar fi mai aspre decât acele 15% impuse Europei.
