Corespondență Dan Alexe // Ucraina: tristețe și neputință de Ziua Independenței, în vreme ce Europa încă nu are o strategie
Ucraina a sărbătorit duminică, 24 august, Ziua Independenței, obținută în 1991, în momentul destrămării URSS-ului, dar adevărata independență pare să vină doar acum, odată cu acest război neprovocat. Acum, odată încheiate ceremoniile, întrebările și dilemele rămân aceleași: — Mai întâi, faptul, cum a spus fostul premier italian Mario Draghi, că: „Iluzia unei Europe care contează s-a evaporat.”
Într-adevăr, ani de zile, Uniunea Europeană a crezut că dimensiunea sa economică, cu 450 de milioane de consumatori, aducea cu sine putere geopolitică și influență în relațiile comerciale internaționale. Acest an va rămâne ca anul în care această iluzie pare că s-ar fi evaporat.
Fostul prim-ministru italian Mario Draghi și-a amintit: „A trebuit să ne resemnăm cu tarifele impuse de cel mai mare partener comercial și aliat de lungă durată al nostru, Statele Unite. Am fost presați de același aliat să creștem cheltuielile militare, o decizie pe care poate ar fi trebuit să o luăm oricum – dar în moduri și forme care probabil nu reflectă interesele Europei.”
Draghi a mai subliniat, într-un discurs la Roma, că China nu consideră UE un partener egal: „China a precizat clar că nu consideră Europa un partener egal și își folosește controlul asupra pământurilor rare pentru a face dependența noastră din ce în ce mai apăsătoare.”
Tot așa, un alt motiv de mare dezamăgire colectivă pentru europeni rămâne faptul că SUA vor oferi Ucrainei doar garanții „minime” de securitate.
Totuși, rezultatele pot fi negative și pentru SUA. Astfel, în Europa, dezamăgite de atitudinea ambiguă a lui Donald Trump, Spania și Elveția au anunțat, situație fără precedent, că își anulează comenzile pentru avioane de vânătoare F-35!
Donald Trump a exclus trimiterea de ofițeri americani pe teren în Ucraina, dar a sugerat că ar putea sprijini o misiune de menținere a păcii prin puterea aeriană. Statele Unite vor juca, așadar, doar un rol „minim” în garanțiile de securitate pentru Ucraina, ar fi declarat un oficial de rang înalt al Pentagonului planificatorilor militari europeni. Europa se vede, așadar, nevoită să-și regândească întreaga strategie... în vreme ce războiul în Ucraina continuă.
Speranțele europene pentru o contribuție mai semnificativă a SUA crescuseră după ce Trump le-a spus liderilor continentali, inclusiv lui Volodimir Zelenski, că va participa la garanții „de tip Articolul 5” pentru Kiev, după discuțiile cu Vladimir Putin în Alaska.
Cu toate acestea, oficialii informați despre discuții au declarat că președintele SUA nu a intrat în detalii despre cum ar putea ajuta. În ciuda lipsei de detalii, personalități precum Keir Starmer și Emmanuel Macron au profitat de remarcile publice ale lui Trump, considerându-le o victorie majoră pentru Ucraina și Europa.
Șefii militari britanici și francezi s-au grăbit apoi să organizeze o serie de întâlniri cu omologii lor americani și din NATO, în efortul de a explora potențialul nivel de implicare al Americii.
Trump exclusese însă, public, trimiterea de forțe americane pe teren, dar sugerase că ar putea sprijini o misiune de menținere a păcii prin putere aeriană, fără a oferi detalii concrete.
Planificatorii militari europeni elaboraseră anterior planuri pentru staționarea avioanelor de vânătoare americane în Polonia sau România vecine, pentru a răspunde cu forță letală dacă Rusia încalcă termenii oricărui armistițiu.
Aceasta a fost descrisă ca un „scut de protecție” care l-ar descuraja pe Putin să lanseze atacuri împotriva oricăror desfășurări europene în Ucraina.
Cu toate acestea, această viziune a fost abandonată, iar planurile pentru o forță de menținere a păcii mai mare, de până la 30.000 de soldați europeni, au fost abandonate din cauza lipsei de angajament din partea Washingtonului și a națiunilor europene.
