Corespondență Dan Alexe // Cum criza din Franța poate dăuna întregii Europe
Premierul francez Sébastien Lecornu a demisionat luni, 6 octombrie, la doar câteva săptămâni după numire, devenind astfel prim-ministrul Franței cu cel mai scurt mandat din 1958 încoace. Căderea guvernului francez a sporit presiunea asupra președintelui Emmanuel Macron, pe fondul tensiunilor europene crescânde privind migrația, Ucraina și politica energetică.
Este de remarcat că această criză politică are loc deși, chiar dacă este modestă, creșterea economică a Franței a fost în ultimul an mai mare decât se aștepta. Pe parcursul anului 2024, PIB-ul Franței a fost de 2.920 miliarde de euro, ceea ce face din Franța a doua cea mai mare economie din Uniunea Europeană, după Germania.
Acestea fiind spuse, niciun progres în ceea ce privește integrarea europeană de la Al Doilea Război Mondial încoace nu s-a realizat fără sprijinul puternic și explicit al Franței și Germaniei. Europa s-a construit și a funcționat, de la început, pe axa franco-germană. De fapt, ideea însăși a Europei unite a fost aceea de a împiedica un nou conflict între cei doi dușmani tradiționali – Franța și Germania.
În absența unei conduceri solide și stabile la Paris, alți lideri europeni, mai autoritari și potențial mai puțin democrați – precum șefa guvernului Italiei, Giorgia Meloni, sau Viktor Orbán în Ungaria – ar putea fi tentați să negocieze direct cu Trump, dacă nu chiar cu... Putin. Aceasta ar putea alimenta diviziunea tot mai mare din cadrul Uniunii Europene. Într-un moment în care UE trebuie să vorbească cu o singură voce, un concert cacofonic al diferiților lideri naționali care se luptă pentru influență ar putea submina blocul, cu excepția cazului în care Ursula von der Leyen și António Costa, președintele Consiliului European, reușesc să-i convingă pe toți liderii UE să se coordoneze. Nu va fi o sarcină ușoară.
Este dificil de anticipat cum va avansa proiectul unei apărări comune europene cu o Franță slăbită, iar situația este mult mai îngrijorătoare pentru Ucraina, unde deja rezultatul alegerilor din Cehia a stârnit temeri că țara ar putea deveni o a doua Ungarie, ostilă Kievului.
Pe plan economic, deficitul Franței este gigantic, iar taxele lui Trump și încetinirea comerțului cu partenerul comercial-cheie, China, au lovit exporturile germane, în timp ce importanta industrie auto a întârziat să dezvolte vehicule electrice atractive.
Cu o datorie care cântărește în jur de 63% din PIB-ul său, Germania are încă un spațiu de manevră, în contrast cu Franța, care are o rată a datoriei de 113%. Datoria publică a Franței a atins astfel un nivel record. Raportul datorie-PIB al Franței este acum al treilea cel mai mare din Uniunea Europeană, după Grecia și Italia, și este aproape dublu față de cele 60% permise de normele UE.
Guvernele anterioare au impus în parlament ultimele trei bugete anuale fără vot – o metodă permisă de constituție, dar profund criticată de opoziție.
Situația economică gravă a Franței trage în jos chiar economia europeană. Acțiunile franceze au scăzut brusc la vestea demisiei, dar în același timp a scăzut și moneda comună – euro.
Acești indicatori francezi sunt mult peste criteriile de la Maastricht, stabilite în 1992, care prevăd că datoria publică a unei țări din zona euro nu trebuie să depășească 60% din PIB, iar deficitul bugetar general nu trebuie să depășească 3% din PIB.
Într-un interviu acordat în iunie, ministra bugetului, Amélie de Montchalin, a vorbit despre riscul ca finanțele Franței să fie plasate sub controlul instituțiilor internaționale și europene – lucru exclus recent de președinta Băncii Centrale Europene (BCE), Christine Lagarde.
În câteva zile, agențiile de rating urmează să își publice aprecierile. Rămâne de văzut dacă această criză va îngreuna finanțarea Franței. Deocamdată, situația este departe de o intervenție a FMI și chiar departe de o intervenție a Băncii Centrale Europene pentru a cumpăra datorii, așa cum s-a mai făcut în trecut în cadrul Uniunii Europene. Rămâne însă faptul că instabilitatea politică ar putea slăbi Franța pe scena europeană.
