În așteptarea unui miracol: zeci de oameni speră la un transplant care să-i readucă la viață
Viața a zeci de oameni depinde de un transplant de rinichi sau ficat, iar identificarea unui donator potrivit poate dura și până la aproape doi ani. Realitatea arată însă că moldovenii sunt reticenți atunci când e vorba de donare de organe și, cel mai des, rudele pacienților aflați în moarte clinică ezită, din diverse motive. Așa că, atunci când e posibil, salvarea vine de la cei apropiați.
Igor Gaibu este unul dintre pacienții care a primit o nouă șansă la viață anul trecut, când a beneficiat de un transplant de ficat. În 2010, acesta a fost diagnosticat cu Hepatită de tip B și D. După ani de tratamente îndelungate și intervenții chirurgicale complicate, medicii i-au spus că transplantul este unica soluție.
„Situația a început să se agraveze și eu am înțeles la un moment dat că trebuie să merg undeva mai departe, ca să evoluez, ca să văd ce ieșiri sunt. Concomitent, când deja treceam tratamentele la Spitalul Republican, m-au inclus în lista de așteptare pentru transplant”, povestește Igor Gaibu.
Bărbatul a așteptat un an până a fost găsit un donator. Când a apărut unul, intervenția chirurgicală a fost programată în câteva ore.
„Uitându-mă la telefon, mă suna doamna responsabilă de pacienții ce necesită transplant. În scurt timp, eu am ajuns la Spitalul Republican, am trecut o comisie medicală. M-au pregătit, deci mi-au telefonat la ora 19:20 și eu la ora 23:45 deja eram gata pregătit pentru operație”, își amintește Igor Gaibu.
Donator a fost un pacient aflat în moarte clinică. Igor are acum parte de o viață normală, pentru că rudele lui au fost de acord cu prelevarea organelor.
„Persoana care mi-a donat ficatul, cu părere de rău, eu nu cunosc cine este ea. Și nici nu-i cunosc nici numele, nici rudele acesteia, pentru că așa a fost voia lor”, menționează bărbatul.
Medicii spun că se observă o schimbare în atitudinea moldovenilor, mai des sunt prelevate organe de la pacienți aflați în moarte clinică. Totuși, în multe cazuri, donatori sunt rude apropiate.
„Chiar în caz dacă donatorul a manifestat un accept față de donare în decursul vieții, iar rudele vor manifesta opoziție, atunci toate activitățile vor fi stopate”, menționează directorul Agenției de Transplant, Grigore Romanciuc.
„Reticența cea mai mare provine din familie, în primul rând, vine din religie, fiindcă este așa o educație. Cum este dat omul de la Dumnezeu, așa și trebuie să meargă în lumea cealaltă înapoi”, explică Veronica Calancea, psiholog clinician, Spitalul Clinic Republican „Timofei Moșneaga”.
Mulți dintre oamenii cu care a stat de vorbă reporterul Moldova 1 au spus că și-ar dori să-și doneze organele după moarte și că aceasta este o decizie personală.
„- Cred că da, dacă sunt sănătoase. - Dar credeți că este o decizie personală sau trebuie discutată cu familia? - Nu, personal trebuie de hotărât”.
„Desigur. Păi eu oricum mor, lasă cineva să trăiască după mine, nu?”
„Da. Știu că eu o să aduc un bine în lumea asta și o să fie cineva sănătos”.
„Fără donare nu poate exista transplantul. În lista de așteptare sunt înscriși pacienții care își doresc un transplant. Dacă e să vorbim despre timpul de așteptare, totul depinde de compatibilitatea organului care va fi prelevat față de cel care îl primește. Nu este primul înscris, primul transplantat”, explică directorul Agenției de Transplant, Grigore Romanciuc.
În Republica Moldova se fac două tipuri de transplant: renal și hepatic. În jur de 25 de pacienți așteaptă un transplant de rinichi, iar pentru alți 50 de oameni, un transplant de ficat este vital. În acest an au fost realizate 10 transplanturi, cu șase mai mult decât în 2024.
Autor: Cornelia Cornea
