Corespondență Dan Alexe // Criza datoriilor: după Franța, Marea Britanie riscă să fie următoarea victimă
Suspansul politic francez a durat câteva zile de intensă tensiune și încă nu s-a risipit cu totul. În seara de miercuri, 8 octombrie, concluzia, după 48 de ore de negocieri pentru a remedia criza politică din Franța, a fost că un nou prim-ministru va fi numit de președintele Emmanuel Macron în următoarele 48 de ore, poate chiar un tehnician, un om fără afiliere politică, al patrulea șef de guvern în mai puțin de un an și al șaptelea în total în timpul mandatelor lui Macron.
Rămâne însă și haosul economic, iar aici Franța nu se arată un caz izolat. Astfel, costul împrumuturilor și al datoriilor din Franța ar putea fi chiar mai mic decât cel al Marii Britanii, iar săptămâna trecută a adus mai multe vești proaste despre finanțele publice ale Regatului Unit, criza fiind însă răspândită pe întreg continentul european, inclusiv în țări precum Italia sau Grecia.
Londra se apropie periculos de mult de ceea ce economiștii numesc „capcana datoriilor”. Acesta este momentul în care, sub presiunea creșterii plăților dobânzilor la datorii, rata datoriei începe să explodeze.
Actorii cheie în drama datoriilor sunt: deficitul bugetar, rata datoriei, rata de creștere a economiei în termeni monetari (care este egală cu rata reală de creștere plus rata inflației) și rata la care guvernul se poate împrumuta.
Cifrele privind împrumuturile din sectorul public au ajuns la 20,7 miliarde de lire sterline pe lună, cu mult peste previziunile economiștilor. Mai mult, 16,4 miliarde de lire sterline din această sumă sunt reprezentate doar de plata dobânzilor la datorii!
Franța se confruntă cu o situație fiscală dificilă, la fel de gravă ca a Marii Britanii. Pentru început, raportul dintre datoria publică și PIB al Franței este mai mare decât cel britanic — 113% din PIB, comparativ cu 100% peste Canalul Mânecii. Și deficitul său este, de asemenea, mai mare — 5,8% anul trecut, comparativ cu 5,1% la Londra.
Dar teoretic se poate și mai rău. La 135% din PIB, rata datoriei Italiei este mult mai mare decât cea a Franței.
Însă Italia are două avantaje remarcabile. În primul rând, deficitul său fiscal este de doar 3,4% din PIB, comparativ cu 5,8% al Franței. Și, excluzând plățile de dobânzi (așa-numitul buget primar), are un surplus de 0,5%, comparativ cu deficitul Franței de 3,7%.
Rezultatul este că, pentru a stabiliza rata datoriei publice, Italia trebuie să reducă deficitul bugetar (printr-o combinație de impozite mai mari și reduceri de cheltuieli) cu doar 0,5% din PIB. În schimb, pentru a-și stabiliza rata datoriei publice, Franța trebuie să înăsprească politica fiscală cu peste 3% din PIB până în 2027.
Agențiile de rating au emis luni o nouă serie de avertismente cu privire la scorul de credit suveran al Franței, în contextul în care demisia prim-ministrului Sébastien Lecornu, la mai puțin de o lună de la preluarea mandatului, a subliniat amploarea paraliziei politice a țării. Lecornu și guvernul său au demisionat la doar 14 ore după ce acesta și-a anunțat componența cabinetului și la doar 27 de zile de când a devenit al cincilea prim-ministru al președintelui Emmanuel Macron în 21 de luni.
Franța, a treia cea mai mare economie a Europei, are un deficit fiscal aproape dublu față de limita de 3% a Uniunii Europene și un raport datorie-PIB care se îndreaptă spre 115%.
Fitch, care a devenit prima agenție majoră care a inclus Franța în categoria de rating A luna trecută, a declarat că contextul politic extrem de incert a subliniat „marginea limitată de posibilitate pentru o consolidare fiscală substanțială” de care dispune Franța în prezent.
Lecția venită de la Paris, valabilă pentru întreaga Europă, este că piețele obligațiunilor nu vor tolera datorii exorbitante. Iar situația Parisului poate provoca un efect domino, dăunând economiei continentului.
