Corespondență Dan Alexe // Balcanii de Vest vs. Ucraina - R. Moldova: stadiul cursei spre aderarea la UE
Președinta Comisiei Europene, executivul UE, Ursula von der Leyen, tocmai a încheiat un turneu de câteva zile în Balcanii de Vest, ca un preludiu la reuniunea la vârf a șefilor de stat și de guvern, săptămâna viitoare, la Bruxelles. Cinci dintre țările regiunii — Albania, Bosnia, Macedonia, Muntenegru și Serbia — sunt candidate pentru aderarea la UE, practic toate cele care nu sunt încă membre, cu excepția Kosovo, care reprezintă un caz particular.
Vizita Ursulei von der Leyen prin trei dintre cele cinci țări candidate la UE din Balcanii de Vest a avut nu atât un scop practic și un interes politic, cât mai degrabă unul psihologic-strategic. Ideea a fost aceea de a le arăta acestor țări — cinci la număr — că nu sunt lăsate deoparte în cadrul strategiei complicate a UE față de „pachetul” Ucraina–Moldova.
Von der Leyen și-a început maratonul diplomatic la Belgrad, unde s-a întâlnit cu președintele sârb Aleksandar Vučić, apoi a zburat la Priștina pentru discuții cu președinta republicii balcanice Kosovo, încă nerecunoscută de toți europenii, Vjosa Osmani, și cu premierul interimar, Albin Kurti, înainte de a încheia la Skopje, cu liderii Macedoniei de Nord.
Ideea principală a fost, din start, aceea de a le arăta că nu sunt uitați și că actuala cursă pentru apropierea Ucrainei și Moldovei de Europa și pentru începerea negocierilor nu înseamnă că cele cinci țări din Balcanii de Vest vor fi neglijate. Planul a fost să reamintească regiunii că UE încă îi pasă, în timp ce țările membre ale Uniunii continuă să se certe pe tema votului cu majoritate calificată și asupra riscurilor unei extinderi rapide, care ar putea deveni o corvoadă suplimentară sau chiar un dezastru pentru actualii membri.
Gestul politic este mai degrabă preventiv: concluziile Consiliului European de săptămâna viitoare, reuniunea celor 27 de șefi de stat și de guvern din UE, cunoscute deja presei acreditate la Bruxelles, nu conțin nicio secțiune dedicată extinderii, ci doar o mențiune a aderării viitoare, nedefinite, în secțiunile despre Ucraina și Moldova. Țările din Balcani, care așteaptă și, în unele cazuri, negociază cu UE de mai mulți ani, s-ar putea simți nedreptățite în fața Moldovei și Ucrainei.
Principala este Serbia, căreia i se cere, înainte de a progresa real în drumul spre UE, să ajungă la o înțelegere definitivă cu Kosovo. Dar lucrul este extrem de complicat, câtă vreme chiar unele țări din UE, cum e România, dar și alte patru state membre — Cipru, Grecia, Slovacia și Spania — nu recunosc independența Kosovo, deși UE, ca entitate, o recunoaște oficial.
Pe deasupra, o supremă ironie: Kosovo este singura entitate statală din regiune, alături de Muntenegru, unde moneda oficială este deja, de multă vreme, euro. Întâlnirea cu președintele sârb a fost, astfel, partea cea mai dificilă a călătoriei pentru Ursula von der Leyen. Belgradul este jucătorul-cheie în regiune: prea important pentru a fi ignorat, prea imprevizibil pentru a avea încredere. Bruxellesul are nevoie de Serbia de partea sa — altfel riscă să o vadă alunecând înapoi spre Moscova.
Între timp, 20 de organizații ale societății civile din Serbia și din Balcanii de Vest au trimis o scrisoare comună îndemnând Comisia să nu „legitimeze în mod accidental represiunea” și să nu acorde credibilitate acțiunilor antidemocratice ale guvernului de la Belgrad.
Ursula von der Leyen s-a adresat miercuri președintelui sârb Aleksandar Vučić spunând: „Acum este momentul ca Serbia să devină concretă și precisă în ceea ce privește aderarea la uniunea noastră”, a declarat ea în timpul unei conferințe de presă la Belgrad.
„Știu că aceste reforme nu sunt ușoare”, a continuat ea. „Necesită răbdare și perseverență. Trebuie să includă toate părțile societății și spectrul politic. Dar merită efortul, pentru că te apropie de obiectivul tău”.
Von der Leyen l-a îndemnat, de asemenea, pe președintele sârb să se alăture UE în impunerea de sancțiuni împotriva Rusiei. Belgradul a refuzat în mod constant să se alinieze la UE în sancționarea energiei și a bunurilor rusești, mai ales că este aproape în întregime dependent de gazul rusesc.
Serbia a depus cererea de aderare la UE în 2009, iar ulterior i s-a acordat statutul de candidat în 2012, deschizând negocierile de aderare în 2013. De atunci, 22 dintre cele 35 de capitole ale criteriilor de aderare au fost deschise, însă doar două au fost închise provizoriu.
„De la începutul crizei ucrainene, Serbia se află într-o situație foarte dificilă și sub o mare presiune, dar... ne vom păstra neutralitatea”, a declarat Vučić, utilizând terminologia Kremlinului pentru războiul său împotriva Kievului.
