O samă de cuvinte// Titluri traduse alandala
Am avut reconfirmarea recent că inteligența artificială poate să aibă umor și să folosească sarcasmul de calitate, chiar pe fundal de duioșie, când l-am întrebat pe ChatGPT (sau am întrebat-o, căci în română “inteligența” e feminină) dacă poate să-mi spună câteva vorbe despre literatura lui Dan Alexe, iar prezentare care s-a înșirat instantaneu pe ecran s-a încheiat cu concluzia: «Dan Alexe scrie ca un om care a înțeles prea devreme că Dumnezeu e o construcție gramaticală - și că singurul miracol adevărat e fraza bine făcută.»
În schimb, că această inteligență se dovedește artificială am văzut imediat, când i-am cerut să traducă titlul filmului «A Bridge Too Far»… și l-a redat, căutând în mod instantaneu pe internet, prin clasicul, dar eronatul : “Un pod prea îndepărtat”… dovadă că greșeala așa a rămas.
Câteva dintre cele mai dificile nuanțe ale limbii cu care se confruntă traducătorii sunt cele puse de traducerea anumitor titluri simple, care reprezintă o expresie colocvială în limba de origine. E ca și cum traducătorii, presupuși oameni de cultură, nu și-ar da seama că un titlu îți furnizează adesea cheia unei opere (film, carte, pictura, etc.)…
Astfel, pentru a reveni la «A Bridge Too Far», în realitate, expresia, pusă în gura generalului britanic Frederick Browning, se referă la ideea că respectiva operațiune militară aliată nu avea nevoie, în stadiul în care se afla ofensiva prin Olanda, să ocupe podul din Arnhem. “We tried to go a bridge too far” nu se referă la îndepărtarea relativă a podului, care pe hartă era chiar foarte apropiat, ci la faptul că nu era necesar a-l ocupa cu atâtea pierderi. “A bridge too far” ar fi mai corect tradus (dacă n-ar suna plat și vulgar) “un pod în plus”, un "pod degeaba". Generalul putea spune “a village too far”, adică după ce-au ocupat atâtea sate, nu-i nevoie să se zbată să mai ia unul. De altfel, traducerea franceză a titlului e foarte corectă: “Un pont trop loin”, care — atenție! — nu este un “pont lointain” (îndepărtat). Si in franceză, ca și în engleză, “vous allez trop loin” (“you go too far”) n-are nimic de-a face cu distanța, ci înseamnă: “iată că încălcați măsura”.
Asta înseamnă, așadar, “a bridge too far”, căci îndepărtat nu era el deloc, fiind doar la câțiva metri de ambele fronturi.
Dar, desigur, așa va rămâne acest titlu, la fel de absurd ca și “Ce se-ntâmplă doctore” și atâtea altele prea îndepărtate de inteligență. Căci filmul “Ce se-ntîmplă, doctore?” (What’s up, Doc?) – In engleza americana, vine din desenele animate cu Bugs Bunny și e doar un clișeu vulgar de tradus prin : “Ce faci, sefu’?”/ “Cum e, sefule?”, etc… “Ce se-ntîmplă, doctore?” Sună total alandala.
Să vedem și alte exemple: romanul franțuzesc “cult” Le Diable au Corps (Raymond Radiguet, 1923) a fost tradus cu titlul: Cu Diavolul în Trup… Titlul românesc e greșit din toate punctele de vedere: e pretențios și nu sună românește, in primul rând. “Le diable au corps” in franceză e o expresie banală care, aplicata unei fete sau femei înseamnă ca “are pe dracu in ea”, e “dată dracului”, dar si: “are pe vino-ncoace”… “E dată dracului” suna românește, pe când “cu diavolul in trup” (în trup !) sună ca dracu si ne trimite la exorcisme, sau la “Alien”.
Nepăsarea față de titluri e insă veche, fie din lene, fie din neștiință. Tot așa: “Unora le place jazzul”!… Dar tuturor (la toți) le place jazzul in acel film… “Some Like It Hot” era un joc de cuvinte pe stilul particular de jazz “hot” si femei, adevărate sau nu, care erau “fierbinți”. La fel “400 de lovituri”, filmul lui Truffaut, cu copilul care fuge de la școală… Traducere total aiurea… In film nu exista nici lovituri si nici cifra 400… “faire les 400 coups” in franceza înseamnă “a duce o viață dezordonata”, a nu respecta regulile… si prin extensie: a chiuli de la școală… In româna, filmul ar fi trebuit sa se numească simplu: “Chiulangiul”.
Laurii aberației în traducere ar trebui insă sa-i revină titlului dat tabloului lui Chagall, in toate albumele românești: “Intre caine si lup“!… Nu e acolo niciun lup si niciun câine… “Entre chien et loup” in franceză înseamnă “asfințitul”… “căderea nopții”… E ceea ce vedem in tablou, unde pictorul se pupă pe furiș la asfințit, la chindii, cu muza lui intr-un sat nenorocit.
Și să încheiem cu un alt exemplu de titlu dezastruos celebru: «Numele Trandafirului»!…
Nu știu cine a tradus-o in românește, nu m-am atins de ea, am citit-o in italiana, cu un amestec de oroare si fascinație… Eco e un farsor de geniu, cititorul rămâne fără respirație in fața aglomerării de erudiție, din care o mare parte e furată, forțată, sau adăugată ostentativ, când nu e inventată, ca la Borges…
Nu degeaba e Borges însuși un personaj acolo: sinistrul bibliotecar orb Jorge de Burgos… dar Eco împrăștie și mult “zgomot” inutil in text, precum ininteligibilul lung citat in ebraică care deschide Pendulul lui Foucault, despre care Eco însuși a recunoscut intr-un interviu ca l-a trântit acolo doar pentru aspectul grafic si estetic…
Dar de ce, de ce, de ce a fost tradus in română titlul: Numele Trandafirului ?!!!… In Numele Rozei s-ar fi păstrat toate aluziile si ariile semantice ale originalului: “roza vânturilor”, “rozicrucienii”, “Războiul celor doua Roze”, “rosa” latină folosită in paradigmele flexiunii din manualele de gramatică cântată de Jacques Brel (rosa, rosae, rosae… rosarum, rosis, rosis), până la “rozasa” (rosace) din vitraliile catedralelor gotice.
In loc de asta, tot ce avem e un balcanic “trandafir”… “Te-as iubi dar nu știu slova”… Cu trimitere subliminală la un soi de cârnați picanți.
… când îl aveai pe Macedonschi : ” O roză-nflorește, suavă…” (și Gertrude Stein: “a rose is a rose is a rose”…) și cu trimitere la un soi de cârnați picanți. Se poate rata un titlu mai mult de atât?…
