„Am câștigat dosarul, dar Rusia nu și-a îndeplinit obligațiile”: ce prevedea verdictul CtEDO în dosarul „Ilașcu și alții împotriva R. Moldova și Federației Ruse”
Moartea lui Ilie Ilașcu, fost deținut politic al regimului de la Tiraspol, condamnat la moarte, readuce în prim-plan una dintre cele mai importante decizii ale Curții Europene a Drepturilor Omului (CtEDO): „Ilașcu și alții împotriva Republicii Moldova și Federației Ruse”, pronunțată pe 8 iulie 2004.
În această hotărâre, CtEDO a constatat încălcări grave ale drepturilor fundamentale - detenție arbitrară, tratamente inumane, lipsa controlului jurisdicțional real în regiunea transnistreană - și a tras la răspundere atât autoritățile de la Chișinău, cât și pe cele de la Moscova, stabilind un precedent internațional cu impact asupra responsabilității extrateritoriale a statelor.
Acum mai bine de 21 de ani, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Marea Cameră) a decis că reclamanții Ilie Ilașcu, Alexandru Leșco, Andrei Ivanțoc și Tudor Petrov-Popa s-au aflat sub jurisdicția atât a Republicii Moldova, cât și a Federației Ruse, în pofida faptului că detenția lor a avut loc în regiunea transnistreană, nerecunoscută internațional.
În hotărâre, Curtea a subliniat obligația pozitivă a Republicii Moldova de a-și exercita responsabilitățile asupra întregului său teritoriu, chiar și acolo unde nu deține control efectiv. „Responsabilitatea Moldovei ar putea exista (…) chiar dacă nu exercită un control efectiv asupra anumitor părți ale teritoriului său”, se preciza, printre altele, în decizia CtEDO.
Interpretând art.1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Curtea a stabilit că, în ciuda absența unui control efectiv asupra regiunii transnistrene, autoritățile constituționale dețin obligația pozitivă de a lua măsuri de ordin diplomatic, economic, juridic sau de alt gen, care îi stau în puteri și sunt în conformitate cu dreptul internațional, pentru a asigura reclamanților drepturile acestora garantate de Convenție.
CtEDO: Autoritățile Federației Ruse au contribuit atât militar, cât și politic la crearea regimului separatist
În ceea ce privește responsabilitatea Moscovei, CtEDO a reținut că „Rusia a continuat să ofere sprijin politic, economic și militar regimului separatist transnistrean” și că această relație a fost suficientă pentru a angaja responsabilitatea rusă pentru încălcările comise de autoritățile transnistrene.
„Curtea consideră că responsabilitatea Federației Ruse este angajată în ceea ce privește faptele ilegale comise de separatiștii transnistreni, luând în considerare susținerea politică și militară oferită de aceasta pentru instaurarea unui regim separatist și participarea militarilor săi la luptele care au avut loc. Acționând astfel, autoritățile Federației Ruse au contribuit atât militar, cât și politic la crearea regimului separatist în regiunea transnistreană, care este o parte integrantă a Republicii Moldova”, arată un extras din decizie.
Curtea s-a exprimat dur în legătură cu condițiile de detenție a reclamanților. Înalta instanță a constatat că cei patru deținuți politici au fost supuși unui tratament „în stare să producă dureri și suferințe atât psihice, cât și fizice”. Iar în privința reclamanților Ilașcu (condamnat la moarte) și Ivanțoc (condamnat la 15 ani de închisoare), condițiile de detenție au fost deosebit de grave și crude și, prin urmare, au fost considerate ca acte de tortură în sensul articolului 3 al Convenției.
Importanța deciziei CtEDO este una de durată. Conform surselor juridice, hotărârea „Ilașcu și alții” a stabilit un precedent privind responsabilitatea statelor în zone separatiste nerecunoscute, subliniind noțiunea de „control efectiv” exercitat de un stat asupra unei regiuni, chiar dacă nu are suveranitate deplină reală.
Pe plan simbolic, decizia a fost văzută ca o recunoaștere a suferinței deținuților politici din regiunea transnistreană și ca un semnal clar că niciun regim separatist nu poate acționa complet în afara responsabilității internaționale când primește sprijin extern.
Leșco: „Acolo e scris clar, negru pe alb, că Rusia e vinovată că noi am fost arestați”
Decesul lui Ilie Ilașcu readuce în prim-plan efectele conflictului transnistrean și importanța luptei pentru drepturile omului în teritoriul Republicii Moldova din stânga Nistrului.
„Dosarul fabricat a fost câștigat de noi”, a declarat pentru Teleradio-Moldova (TRM) Alexandru Leșco. Fostul deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol a amintit că cei patru reclamanți au fost reprezentați la CtEDO de către Alexandru Tănase, fost președinte al Curții Constituționale.
„Dosarul fabricat a fost câștigat de noi. Am câștigat dosarul, dar Rusia nu și-a îndeplinit obligațiile. Acolo e scris clar, negru pe alb, că Rusia e vinovată că noi am fost arestați. Și ce, s-a schimbat ceva? Și-a luat armata de acolo? Nu. A fost o condiție acolo să ne plătească ceva. Și au făcut-o în ultima zi. Era un termen de trei luni, adică în ultima zi au făcut-o, ne-au achitat o sumă. Dar, în rest, nu au mai îndeplinit nimic - cum erau atunci, așa sunt și azi”, a declarat, pentru Teleradio-Moldova, Alexandru Leșco, fostul deținut politic al regimului separatist de la Tiraspol.
Procesul Grupului Ilașcu a fost judecat la Tiraspol de către un tribunal ilegal după încetarea războiului de la Nistru, în perioada 21 aprilie - 9 decembrie 1993. În urma acestuia, Ilie Ilașcu a fost condamnat la moarte prin împușcare. Sentința nu a fost pusă în aplicare, deși simularea execuției a fost efectuată în repetate rânduri.
Ilie Ilașcu a fost eliberat în data de 5 mai 2001, în urma unor presiuni internaționale consistente. Ceilalți membri ai grupului au fost eliberați treptat: Alexandru Leșco, în iunie 2004, după executarea celor 12 ani de detenție; Andrei Ivanțoc - la 2 iunie 2007, după 14 ani de închisoare; iar Tudor Petrov-Popa - la 4 iunie 2007, tot după 14 ani de detenție.
Fapte documentate de CtEDO, făcute publice de avocatul Vadim Vieru de la Promo-LEX:
Patru execuții simulate. În timp ce era deținut la Comenduirea Armatei a 14-a (rusă), Ilașcu a fost supus la patru simulări de execuție. Detaliile sunt terifiante: i se citea sentința de condamnare la moarte, era legat la ochi, dus pe un câmp, iar gardienii trăgeau cu gloanțe oarbe în el până când leșina. (§198)
„Regula celor 45 de secunde” la toaletă. În aceeași perioadă la Comenduirea Armatei a 14-a, deținuții erau duși la WC o singură dată pe zi. Aveau la dispoziție exact 45 de secunde pentru a-și face necesitățile. Dacă depășeau timpul, gardienii amenințau că vor asmuți un câine lup (Ciobănesc Alsacian) asupra lor. Din această cauză, deținuții erau adesea forțați să-și facă necesitățile în celule. (§199)
Cușca din interiorul celulei. După condamnare, în închisoarea Hlinaia (pe coridorul morții), Ilie Ilașcu nu era ținut doar într-o celulă obișnuită. În interiorul celulei sale a fost montată o cușcă metalică de aceleași dimensiuni cu celula. Patul și masa, tot din metal, se aflau în interiorul acestei cuști. (§241)
Pedepsirea sa pentru plângerea la CtEDO. În mai 1999, după ce reclamanții au depus cererea la Curtea Europeană, condițiile s-au înrăutățit brusc. Hotărârea notează că civili mascați au intrat în celula lui Ilașcu și Ivanțoc. Un colonel (Gusarov) i-a izbit capul lui Ilașcu de perete, l-a lovit cu picioarele, i-a băgat un pistol în gură și l-a amenințat cu moartea, spunându-i direct că aceste acțiuni sunt provocate de plângerea lor la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. (§270)
Votul din închisoare și pedeapsa. În martie 1999, deși era deținut, Ilașcu (care era deputat în Parlamentul Moldovei) a reușit să trimită o scrisoare care a fost citită în plen, prin care își anunța sprijinul pentru guvernul Sturza. Acest vot a contribuit la formarea majorității necesare. Imediat după acest moment, autoritățile "rmn" i-au interzis orice vizită de la familie și orice pachet timp de nouă luni. (§249)
Misterul eliberării. Curtea notează că eliberarea sa din 2001 este neclară. Ilașcu a susținut că nu a fost "grațiat", ci "transferat". El a descris cum șeful securității "rmn" (Chevtsov/Antiufeyev) l-a scos din celulă la 5:30 dimineața, l-a dus cu mașina la Chișinău și l-a predat personal șefului SIS-ului moldovean de atunci (Pasat), citind un document de transfer și menționând că sentința la moarte rămâne valabilă dacă se întoarce. Decretul de "grațiere" semnat de Smirnov a apărut abia la câteva luni după eliberare, iar Ilașcu a susținut că e un fals. CtEDO a concluzionat că nu poate stabili cu certitudine baza legală a eliberării sale (grațiere sau transfer). (§279, §281, §282)
Ilie Ilașcu va fi înmormântat la București
Fostul deținut politic Ilie Ilașcu, deputat în două legislaturi la Chișinău și senator de două ori la București, a decedat pe 17 noiembrie la vârsta de 73 de ani.
Familia a anunțat că Ilie Ilașcu va fi înmormântat pe 20 noiembrie la București.
Mesaje de condoleanțe au transmis președinții R. Moldova și României, Maia Sandu și Nicușor Dan, alți oficiali de pe ambele maluri ale Prutului, precum și personalități care l-au cunoscut și care i-au apreciat sacrificiul în lupta pentru independența R. Moldova și identitatea românilor basarabeni.
CITIȚI ȘI:
