„Cine e gata să moară pentru Moldova?” Franța reintroduce serviciul militar, deocamdată voluntar
Franța a devenit joi, 27 noiembrie, cea mai recentă țară din UE care prezintă planuri de extindere a efectivelor armatei sale. Președintele Emmanuel Macron a anunțat că serviciul militar va fi restabilit - deși pe bază voluntară - la aproape 30 de ani de la sfârșitul recrutării obligatorii. În fața amenințării militare a Rusiei și a incertitudinii cu privire la angajamentul SUA de a-și apăra aliații transatlantici, Europa se grăbește să-și consolideze industria de apărare și capacitatea de desfășurare a trupelor, după ce le-a redus radical de la începutul Războiului Rece încoace.
În ciuda pierderilor semnificative suferite în războiul său împotriva Ucrainei, Rusia este percepută de armatele europene ca o potențială amenințare directă în termen de doi până la cinci ani, până în 2030. Între timp, Washingtonul a precizat clar că se așteaptă ca aliații săi din UE să se ocupe mult mai mult de propria lor apărare.
Însă, dacă problema investițiilor în industria de apărare este în principal economică, întrebarea cum să se sporească semnificativ numărul de membri ai forțelor armate cu normă întreagă este, de asemenea, foarte mult una societală – și duce la dezbateri aprinse în mai multe țări.
„Cine e gata să moară pentru Moldova?”
Cum a spus, la principala televiziune franceză de știri încontinuu, „LCI”, editorialistul expert în geopolitică Xavier de Giacomoni: „Cine e gata să moară pentru Moldova?”.
Fabien Mandon, general de rang înalt și șeful Statului Major al forțelor armate ale Franței, a provocat scandal în presă și în politică săptămâna trecută, afirmând că francezii trebuie să fie gata „să-și piardă copiii”, deoarece Rusia „se pregătește pentru o confruntare cu țările occidentale cel mai târziu în 2030”.
Aceste remarci retorice făceau ecou la episodul declarațiilor lui Donald Trump, în urma întâlnirii sale din 2018 cu Vladimir Putin la Helsinki, când Trump lansase un atac verbal împotriva funcționării NATO, întrebându-se, într-un interviu acordat canalului american Fox News, dacă ar merita ca fiul său să meargă să moară pentru Muntenegru: „Cine e gata să moară pentru Muntenegru?”.
Trump a mai spus atunci, împotriva oricărei evidențe, că „muntenegrenii agresivi” ar putea să ne tragă pe toți în al Treilea Război Mondial. În felul acesta, Trump a părut deja în acel moment că ar pune în cauză chiar articolul 5 al cartei fondatoare a NATO, cel care asigură apărarea colectivă și reciprocă a membrilor.
Acum, în fața permanentei și crescândei agresivități ruse, țările din UE se reînarmează, iar Franța a devenit de joi, 27 noiembrie, cea mai recentă țară a UE care prezintă planuri de extindere a armatei sale. Emmanuel Macron a anunțat astfel că serviciul militar va fi restabilit începând de anul viitor, 2026 – deși pe bază voluntară – la aproape 30 de ani de la sfârșitul recrutării obligatorii.
Pentru început, tinerii voluntari vor fi formați într-o perioadă de 10 luni, timp în care vor fi cazați, hrăniți și instruiți și vor primi o soldă între 800 și 1000 de euro pe lună.
Mai multe țări ale UE au păstrat o formă de recrutare obligatorie, în frunte cu țările nordice și baltice, unde „apărarea totală” stă la baza gândirii și planificării militare, iar numărul de recruți este în creștere. Finlanda are astfel una dintre cele mai mari rezerve de soldați din lume, raportat la populație, totul bazat pe recrutarea obligatorie universală masculină.
E drept, cu excepția unor țări precum Elveția sau Israelul, unde serviciul militar obligatoriu ține de identitatea națională, puține mai sunt azi țările, în Europa, care nu au trecut la o armată de profesie, eliminând recrutarea, uneori chiar, precum protestează NATO, cu riscul de a reduce capacitatea de apărare a țării.
În majoritatea democrațiilor occidentale, s-a renunțat treptat la serviciul militar obligatoriu și s-a trecut la o armată de profesie, nu însă într-un caz aparte, cum e Elveția, unde funcționează conceptul de „armată a cetățenilor“, în care fiecare cetățean poate fi, teoretic, mobilizat în caz de nevoie.
Puține sunt celelalte țări europene unde se mai practică recrutarea, care, de altfel, poate fi întotdeauna înlocuită printr-un serviciu civil, în general cu câteva luni mai lung.
Țările care mai recrutează sunt Austria, Grecia, Cipru, Danemarca, Finlanda, Suedia și Norvegia. Germania a suprimat serviciul militar obligatoriu în 2011, însă, în mod legal, el poate fi reintrodus oricând, mai ales în fața amenințării ruse.
Chiar și în Franța, cum am spus, Emmanuel Macron a spart un tabu lansând ideea reintroducerii serviciului militar.
Suedia a reintrodus, la rândul său, serviciul militar, recrutarea automată – cu înregistrare obligatorie pentru bărbați și femei, dar cu un proces strict de selecție care ia în considerare mai mulți factori, inclusiv condiția fizică și „dorința de a servi” a tinerilor – încă din 2018.
Sistemul de recrutare obligatorie din Danemarca a fost, de asemenea, extins la femei și prelungit până la 11 luni, de la patru luni anterior. Estonia are o recrutare obligatorie universală pentru bărbați, în timp ce Letonia și Lituania, la fel ca Danemarca, selectează recruții prin tragere la sorți dacă nu există suficienți voluntari.
În continuare pe continent, Croația, care a abolit serviciul militar obligatoriu acum 18 ani, a restabilit recent recrutarea obligatorie, în timp ce Polonia lucrează la un plan de pregătire a unui antrenament militar la scară largă pentru fiecare bărbat adult, în efortul de a-și dubla numărul de militari sub drapel.
Mai peste tot, așadar, se pune problema reintroducerii serviciului militar, ceea ce arată că un rezultat neașteptat al agresiunii lui Putin împotriva Ucrainei a fost acela de a uni și mai tare continentul european.
Recrutarea în Germania și alte țări din UE și NATO
Tinerii germani vor fi obligați să completeze un chestionar care să ofere informații despre starea lor civilă, interesele, poziția în ceea ce privește armele de foc, cunoștințele academice și sănătatea personală. Pentru femei, răspunsul la acest chestionar va fi opțional.
Constituția germană prevede că, în circumstanțe speciale, guvernul poate cere femeilor să servească, dar nu să ia armele. Germania încearcă să reproducă modelul suedez, introdus în 2017 și bazat pe un proces selectiv care nu implică recrutarea automată în funcție de vârstă, ci folosește criterii speciale pentru a identifica persoanele cele mai capabile.
Nu toată lumea este în favoarea reintroducerii serviciului militar obligatoriu. În Regatul Unit, în ajunul alegerilor din 2023, propunerea înaintată de guvernul conservator al lui Rishi Sunak de a introduce serviciul militar sau civil obligatoriu a provocat reacții furioase pe rețelele de socializare, în special din partea Generației Z. Partidul Laburist, astăzi la putere, și-a exprimat clar opoziția față de reintroducerea serviciului militar obligatoriu.
În Spania, efectul războiului din Ucraina este mai puțin evident. Niciun partid (nici măcar de extrema dreaptă) nu a îndrăznit să deschidă o dezbatere similară cu cea care are loc în multe alte țări europene. Potrivit experților, motivele pentru aceasta depășesc geografia și includ greutatea istoriei recente și luptele câștigate cu greu de mișcările disidente din anii 1980 și 1990 pentru a pune capăt serviciului militar obligatoriu.
În Austria, spre deosebire de majoritatea celorlalte țări ale UE, a existat întotdeauna – și încă există, pentru o durată de șase luni – serviciul militar obligatoriu pentru toți bărbații, care pot, însă, alege alternativa serviciului civil de nouă luni. Supraviețuirea serviciului militar obligatoriu universal este legată de faptul că Austria are doar 9 milioane de locuitori și nu a avut o tradiție militară puternică de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial.
Există, de asemenea, o componentă istorică distinctă: în războiul civil austriac dintre Primul și al Doilea Război Mondial, soldații controlați de Partidul Conservator au tras asupra civililor, în mare parte membri ai Partidului Laburist. Din cauza acestei istorii, ideea unei armate profesioniste fără recrutare universală a fost tabu ani de zile, și nu doar pentru partidele de centru și de stânga.
În Finlanda, în schimb, serviciul militar este obligatoriu pentru bărbații cu vârsta cuprinsă între 18 și 60 de ani și opțional pentru femei cu vârsta cuprinsă între 18 și 29 de ani. Durata variază: 165 de zile pentru recruții necalificați, 255 de zile pentru cei din categorii speciale (asistente medicale, ofițeri, muzicieni, preoți, persoane cu expertiză tehnică), 347 de zile pentru rezerviști, subofițeri și recruți supuși unei activități intensive (șoferi, scafandri, piloți de șalupe rapide, forțe speciale, avocați), 255–347 de zile pentru serviciul fără arme și 347 de zile pentru serviciul fără arme (asistență socială).
