„Țara măturilor”: tradiția care ține în viață satul Caracușenii Vechi
În nordul Moldovei, în satul Caracușenii Vechi din raionul Briceni, tradiția împletirii măturilor din mălai a devenit nu doar un simbol local, ci și sursa principală de existență pentru aproape toată comunitatea. Aici, peste 90% dintre localnici cultivă mălai și confecționează mături, o meserie moștenită din generație în generație. Din cele peste 800 de hectare de mălai cultivate anual, se obține materia primă pentru zeci de mii de mături, motiv pentru care satul și-a câștigat renumele de „Țara măturilor”.
Într-un interviu acordat emisiunii „Zi de zi”, Ana Mațuc, una dintre meșterițele satului, povestește cu simplitate și demnitate despre această ocupație care continuă să susțină satul chiar și în vremuri complicate. „Noi nu ținem multe mături acasă. Tot confecționăm și le vindem”, spune ea. În gospodărie, folosește însă mai multe tipuri: „În casă e una, afară alta… 4-5 mături are tot omul”, spune Ana Mațuc.
Confecționarea unei mături pare un gest banal, dar în spate stă un proces laborios, dependent în primul rând de vreme. „Dacă nu-i ploaie, e complicat. Trebuie să mai semeni o dată, și dacă vine grindina, iar semeni”, explică Ana. Calitatea măturii depinde de grosimea tijelor, dar și de modul în care sunt îmbinate. „Cel mai subțire merge în mijloc, cu cel mai bun, învelim mătura. La una mare intră poate 24–26 de fire, dar depinde cum e mălaiul”, explică Ana Mațuc.
Deși tradiția rămâne aceeași, unele lucruri s-au modernizat. Ana și soțul ei lucrează acum cu o mașină specială. „Nu ca înainte, se cosea cu acul. Acum e mai ușor. Eu cos, soțul le leagă”, spune ea. Iarna este perioada cea mai intensă pentru meșterii din sat, când măturile se confecționează zi de zi, aproape fără pauză.
„E mai scump să stai să te odihnești decât să lucrezi. Dacă vrei televizor, dacă vrei cald în casă, la mături te dai cu lucrul și mai uiți de frig”, adaugă femeia cu un zâmbet în voce.
Pentru Ana, mătura nu este doar un produs, ci o continuitate, o moștenire și un mod de a-și ține familia. „Nu-mi doresc nimic, doar sănătate, ca să pot lucra la mături și să am cumpărători”, mărturisește ea.
Povestea ei este, de fapt, povestea întregului sat: oameni simpli, muncitori, care duc mai departe o meserie veche și transformă un lucru aparent banal într-o sursă de identitate și rezistență. Într-o lume grăbită, Caracușenii Vechi rămâne un loc în care tradiția se păstrează nu doar cu mâna, ci cu inimă, răbdare și demnitate.
CITEȘTEI ȘI:
