Corespondență Dan Alexe | După insinuările lui Trump: poate Groenlanda fi apărată?
Integritatea teritorială și suveranitatea Regatului Danemarcei, inclusiv a Groenlandei, trebuie păstrate, a declarat un purtător de cuvânt al Comisiei Europene, atunci când a fost întrebat despre numirea de către Donald Trump a unui trimis special în Groenlanda.
„Într-un fel sau altul”, a declarat președintele SUA, Donald Trump, Statele Unite trebuie să „obțină” Groenlanda. Nu doar pentru a apăra SUA, ci și „libertatea lumii”. Danemarca, a spus el, nu face nici pe departe suficient pentru a proteja Groenlanda. El a numit doi potențiali adversari: China și Rusia.
Poziția sa, departe de lume, într-un ocean ostil între America de Nord, Europa de Vest și Rusia, a făcut ca Groenlanda să fie vitală din punct de vedere strategic în timpul Războiului Rece. După prăbușirea Uniunii Sovietice, a părut să fie uitată. Dar acum, pe măsură ce tensiunile cresc într-o Arctică ce se topește și se militarizează, cea mai mare insulă a lumii apare din nou pe hartă.
Donald Trump, care a vorbit despre cumpărarea Groenlandei de la Danemarca încă din primul său mandat, a reexaminat valoarea strategică a teritoriului la câteva ore după a doua sa inaugurare. „Vedem nave rusești peste tot, vedem nave chinezești peste tot – nave de război.”
La un moment dat, Trump a sugerat chiar că SUA ar putea prelua Groenlanda prin forță. Casa Albă și Pentagonul s-au grăbit apoi să explice că nu asta a dorit el să spună.
„Avem nevoie de Groenlanda pentru securitatea națională și chiar pentru securitatea internațională”, a declarat el Congresului luna aceasta. „Și cred că vom obține asta într-un fel sau altul.” Camera a izbucnit în aplauze și râsete republicane – de genul: cum ar putea Groenlanda, cu o populație de 57.750 de locuitori, să ne oprească?
În semn de protest, Danemarca l-a convocat pe ambasadorul SUA la Copenhaga. „Sunt profund indignat de această numire și de această declarație, pe care le consider total inacceptabile”, a declarat ministrul danez de externe, Lars Løkke Rasmussen.
Vicepreședintele SUA, JD Vance, a lăudat, la rândul său, „incredibilele resurse naturale” ale Groenlandei. La fel ca Ucraina, insula deține metalele rare și esențiale necesare lumii moderne – pentru vehicule electrice, smartphone-uri, echipamente de imagistică medicală, cipuri de computer și turbine eoliene. Deși mineritul în Groenlanda s-a dovedit până acum extrem de dificil, liderii insulei spun că teritoriul este deschis companiilor americane care au banii și curajul să le exploreze.
„Sincer, Danemarca, cea care controlează Groenlanda, nu își face treaba și nu este un aliat de încredere”, a declarat recent Vance pentru Fox News.
Remarca i-a șocat pe danezi. Danemarca a fost una dintre puținele țări care au trimis trupe să lupte alături de armata americană în Irak și Afganistan și a suferit pierderi comparabile, ca procent din forțele desfășurate.
Merită amintită o glumă a planificatorilor militari din secolul trecut, și anume că orice invazie a Groenlandei – de către, să zicem, Germania nazistă sau sovietici – s-ar transforma rapid într-o misiune de căutare și salvare. Acolo nu prea există multe lucruri care să susțină viața umană. Nu există drumuri între așezări; infrastructura este slabă. Este ger și întuneric. Ar fi cel mai bine ca militarii să-și aducă mâncare de acasă. Dar acum gluma este probabil demodată. Arctica se încălzește, gheața se retrage. Și nu mai trebuie să invadezi Groenlanda la propriu ca să o controlezi sau să o ameninți.
Conform articolului 5 din Tratatul Atlanticului de Nord, care prevede că un atac asupra uneia dintre țări este un atac asupra tuturor, SUA sunt obligate să protejeze Groenlanda. Un tratat din 1951 între Danemarca și Statele Unite oferă armatei americane practic mână liberă pentru a amplasa baze în Groenlanda și a se proteja împotriva unui atac.
Groenlanda a găzduit cândva zeci de baze, avanposturi și depozite militare americane. Astăzi, a rămas doar una. Baza Spațială Pituffik, fosta Bază Aeriană Thule, operează o rețea globală de radare de avertizare timpurie, sateliți și senzori pentru a detecta rachetele balistice intercontinentale. O forță americană care număra cândva 10.000 de soldați a scăzut acum la aproximativ 200.
Apoi, căile maritime arctice devin din ce în ce mai navigabile în fiecare an, iar puterile globale anticipează o zi în care navele care călătoresc între Asia, Europa și America de Nord nu vor mai trebui să se îndrepte spre sud, către canalele Panama și Suez, sau să ocolească promontoriile, ci vor putea parcurge noi rute polare.
În concluzie, declarațiile lui Trump au suscitat mai multe întrebări decât răspunsuri. Care sunt acele amenințări la adresa Groenlandei și a SUA? Cum ar trebui să fie abordate, de către cine și cu ce nivel de forță? Prin tratate? Avioane F-35? Rachete nucleare? Sau sănii trase de câini? Trump lasă să planeze îndoiala și confuzia.
