Ce înseamnă că R. Moldova demarează negocierile tehnice cu UE, față de cele politice
Ce înseamnă faptul că Republica Moldova demarează negocierile tehnice cu UE în vederea aderării? Consiliul de miniștri a decis, pe 17 martie, că pot începe negocierile la nivel tehnic pe toate cele șase clustere de negocieri. Ce înseamnă însă asta în raport cu deschiderea negocierilor în mod oficial, la nivel politic, a căror dată nu este încă fixată?
Decizia Consiliului UE de a permite Republicii Moldova să înceapă negocierile tehnice pe toate cele șase clustere este un pas important, dar nu trebuie confundat cu „deschiderea oficială” a negocierilor la nivel politic. Diferența pare subtilă, însă este esențială.
Ce sunt clusterele
Mai întâi: ce sunt acele clustere? În procesul de aderare, legislația europeană (așa-numitul acquis communautaire, formulă preluată neschimbată din jargonul administrativ francez) este împărțită în 35 de capitole, grupate în șase mari grupuri tematice: 1. legislația fundamentală (statul de drept, justiția), apoi 2. piața internă, 3. competitivitatea economică, 4. agenda verde și conectivitatea, 5. resursele și agricultura și, în sfârșit, 6. relațiile externe.
Fiecare cluster (snop sau grupare de pachete legislative) conține domenii concrete în care statul candidat trebuie să-și alinieze legislația și practicile la standardele UE.
Începerea negocierilor tehnice se produce odată cu declanșarea procesului numit screening, prin care R. Moldova a trecut deja. Acea etapă tehnică a evaluat alinierea legislației naționale la cea comunitară (peste 100.000 de pagini) și a pregătit terenul pentru deschiderea efectivă a clusterelor de negocieri. Aici nu se negociază „politic”, ci se face o radiografie detaliată: experții Comisiei Europene și cei ai R. Moldova compară, articol cu articol, legislația moldovenească cu cea europeană. Este un fel de audit juridic masiv. Se identifică diferențele, se stabilesc reformele necesare, se estimează costurile și greutățile în adaptarea la legislația europeană.
Cu o imagine mai plastică: țara candidată intră în atelier, își pune salopeta și începe să desfacă motorul european piesă cu piesă, adaptând totul la vehiculul propriu. Această etapă are două consecințe majore: clarifică exact ce trebuie schimbat - nu la nivel de sloganuri (precum „lupta anticorupție”), ci foarte concret (ce soi de coduri, instituții, proceduri sunt necesare); apoi: se pregătește deschiderea efectivă a negocierilor pe fiecare pachet (cluster), finalul având loc ulterior, la nivel politic. Aici intervine diferența esențială: deschiderea negocierilor la nivel politic înseamnă că cele 27 de state membre UE trebuie să decidă în unanimitate că R. Moldova este suficient de pregătită pentru a începe negocierile reale pe un anumit cluster sau capitol. Abia atunci se anunță condițiile reale ale negocierilor propriu-zise: termene, derogări, eventuale perioade de tranziție.
În concluzie, există:
- Nivelul tehnic, cel anunțat marți, 17 martie (analiză, diagnoză, pregătire, dar fără decizii politice finale);
și
- Nivelul politic (decizia statelor UE de a deschide și ulterior închide în mod oficial și juridic capitolele de negociere), a cărui dată va trebui decisă.
Un detaliu important și care poate părea ușor ironic: faptul că s-a permis deschiderea tehnică simultană a tuturor celor șase clustere nu înseamnă că toate vor avansa la fel. În practică, pachetul legislației „fundamentale” (justiție, stat de drept) este cheia, dar și cel mai dificil. Dacă în acel cluster lucrurile nu conving, restul procesului poate încetini drastic. UE întreține o obsesie aproape monahală pentru acest capitol, după experiențe mai puțin fericite cu unele extinderi anterioare (un exemplu actual fiind Ungaria).
Deocamdată, UE traversează de mai multă vreme ceea ce se numește „oboseala extinderii”. Populația UE, capitalele, partidele politice nu mai doresc o continuare a primirii de noi membri, în special țări sărace est-europene, foste comuniste.
Procesul aderării rămâne, așadar, extrem de birocratic. Formalismul european poate fi extenuant, într-atât procedurile sunt respectate cu strictețe și așa cum au fost formulate odinioară.
Rămâne însă o dimensiune politică implicită: această decizie luată marți, 17 martie, de a demara negocierile tehnice transmite un semnal de încredere și susținere geopolitică pentru R. Moldova, mai ales în contextul regional tensionat. Este un soi de „da, dar…” în limbaj european: - „Da, mergeți mai departe, dar ne vom uita foarte atent la fiecare șurub”.
Exemplu de creativitate birocratică
Pentru a înțelege cum funcționează birocrația UE în negocierile reale, un exemplu va fi suficient: în 2006, România își încheiase negocierile cu UE și avea nevoie de o simplă frază, într-un text oficial, care să spună că România are o „economie de piață funcțională”.
România nu avea însă în acel moment o„“economie de piață”*, cu atât mai mult o „economie de piață funcțională”. Ambasadorul la UE de atunci al României, Lazăr Comănescu, a reușit însă să facă să fire acceptată în textul final expresia: „România poate să fie considerată că ar avea o economie de piață funcțională”.
Expresia „poate să fie considerată că” a satisfăcut pe toată lumea. Cei care considerau (pe bună dreptate) că România nu are o economie de piață au arătat că ea doar „poate fi considerată că”… Ceilalți au pretins că de fapt are, pentru că textul așa spunea.
Cam acesta este nivelul lexical la care se situează uneori poziționarea strategică în negocierile cu UE.
Republica Moldova are de-acum înainte în față un întreg câmp al creativității lexicale.
În concluzie, R. Moldova nu este încă la masa negocierilor propriu-zise, dar a primit acces în bucătărie. Și acolo începe partea grea: nu să ceri aderarea și să obții promisiunea ei este cel mai dificil, ci să demonstrezi, în detaliu, că poți funcționa ca un stat membru al Uniunii.
CITIȚI ȘI:
