Corespondență Dan Alexe | Prostituția cu contract de muncă: Eșecul reformei belgiene
În ultimul său număr, săptămânalul satirico-politic francez „Charlie Hebdo”, care deseori publică analize sociologice și culturale foarte pertinente, oferă o evaluare a unei inițiative juridice unice în lume: în Belgia, din decembrie 2024 încoace, legea acordă oricărui cetățean belgian autorizat dreptul de a angaja „lucrătoare sexuale”, cu contracte de muncă legale, concediu de maternitate și indemnizații de șomaj. Altfel zis, este vorba nu doar de o legalizare deplină a prostituției, ci și de introducerea unor contracte de muncă standardizate.
Totuși, la un an și câteva luni după o lege care ar fi trebuit să fie revoluționară, guvernul de la Bruxelles și activiștii bine intenționați au parte de o trezire brutală: aproape nimeni nu profită de această măsură menită să facă din prostituție o profesie cât se poate de legală. Dintre cele 26.000 de „lucrătoare sexuale” din Belgia, doar câteva zeci au fost de acord până acum să semneze un contract de muncă.
În același timp, serviciile guvernamentale au emis doar cinci licențe în mai bine de un an. Un eșec complet. Cum notează oarecum ironic același «Charlie Hebdo», aproape că te întrebi de ce proxeneții și proprietarii de bordeluri nu se grăbesc să declare autorităților fiscale profiturile uriașe ale micilor lor afaceri. Rămâne însă întrebarea legitimă: "de ce ezită prostituatele aflate în situații precare să semneze un contract permanent într-un bordel" pentru a fi în deplină legalitate? Iată că, deși legea caută să ajute, „lucrătoarele sexuale” rămân în continuare fără contracte, fără indemnizații de șomaj, fără protecție.
Ancheta din săptămânalul francez aduce câteva explicații simple: -- un contract nu este doar despre protecție, ci este și plin de obligații, de exemplu să nu poți refuza un client de mai mult de 10 ori sau să fii obligat să te prezinți la o anumită oră la "muncă". Apoi, majoritatea prostituatelor belgiene sunt de origine străină. Aflându-se ilegal pe teritoriul belgian, ele nu vor avea niciodată ocazia să contribuie la casa de pensii prin serviciile lor plătite. Mai rău, ele sunt adesea victime ale exploatării flagrante.
Este și mai ușor de înțeles de ce proxeneții, la rândul lor, se opun acestei contractualizări: pur și simplu nu au nevoie de ea și nu visează să devină antreprenori. Apoi mai este problema contractelor în sine, care necesită respectarea anumitor standarde - unele de bază, dar care penalizează afacerile. Pentru a obține acreditarea prin contract, lucrătoarele sexuale trebuie, de exemplu, să instaleze un buton de urgență în fiecare cameră sau să garanteze prezența permanentă a unei persoane de contact, lucruri care costă.
În restul Europei
Reglementările privind prostituția în UE sunt profund contradictorii, variind de la legalizare la interzicerea completă. Opt țări - Austria, Belgia, Germania, Grecia, Letonia, Luxemburg, Olanda, Ungaria - o reglementează legal, în timp ce altele incriminează achiziționarea de sex (modelul nordic) sau actul în sine.
În țările unde este legală, prostituția este considerată un serviciu, legea permițând adesea bordeluri autorizate. Belgia a devenit astfel prima țară care oferă lucrătorilor sexuali drepturi formale de muncă, chiar dacă până acum succesul inițiativei se face încă așteptat.
Până recent, însă, oficial, prostituția nu exista sub nicio formă în Belgia, chiar dacă aceasta era una dintre țările cu o industrie a sexului extrem de înfloritoare. Oficial, persoanele care practicau prostituția erau înscrise ca modiste, artiste sau orice altă profesie liberală. Dosarul fiind apoi transmis fiscului, care taxa în consecință, atunci când putea, știind însă foarte bine despre ce fel de activitate este vorba. În Olanda și în Germania, în schimb, casele de toleranță sunt de multă vreme instituții cât se poate de legale.
În schimb, o interdicție de facto, chiar dacă nu întotdeauna aplicată, se întâlnește în Croația, România și Lituania, țări care incriminează activitățile de prostituție și pedepsesc prostituatele.
Modelul nordic/de egalitate (incriminarea clientului) se întâlnește în Franța, Irlanda și Suedia, care penalizează achiziționarea de sex, mai degrabă decât persoana care îl vinde, cu scopul de a reduce cererea.
Parlamentul European a dezbătut în repetate rânduri măsuri mai stricte împotriva prostituției, inclusiv ideea de a extinde modelul nordic, concentrându-se în mare măsură pe combaterea traficului de persoane, care constituie 62% din cazurile de trafic la scara continentului.
Peisajul juridic este, așadar, marcat de disparități semnificative, creând un mediu complex, adesea periculos, pentru lucrătorii sexuali care trec granițele.
Parlamentul European nu are, de altfel, nicio putere de a legifera în acest domeniu. Ceea ce ar putea face însă Parlamentul este să-și folosească atribuțiile pentru a pune la punct o legislație europeană care să pedepsească prostituția forțată. Este un fapt dovedit că mii sau chiar zeci de mii de femei, de multe ori chiar minore, provenite în special din țările Europei de Est, sunt atrase în Occident de bande specializate și ajung să se prostitueze fără voie. Nu există, însă, la nivel european nicio măsură împotriva acestui fenomen, care este lăsat în seama statelor membre.
Pe 13 martie, de pildă, instanțele belgiene au solicitat pedepse de șapte ani de închisoare pentru nouă inculpați acuzați de exploatarea sexuală a femeilor de origine chineză. Potrivit agenției de știri Belga, această operațiune de trafic de persoane le-a adus cel puțin 1.2 milioane de euro. Toate acestea au fost realizate printr-un modus operandi bine stabilit: promițând tinerelor femei chineze o viață mai bună, le convingeau să vină în Belgia, unde apoi le confiscau pașapoartele. Pentru a le recupera, femeile erau obligate să ramburseze, prin prostituție, o sumă aleatorie stabilită de răpitorii lor.
În final, exemplul belgian arată că nu este atât de ușor să faci din bordeluri un loc de muncă precum oricare altul, ceea ce explică și de ce serviciile administrative guvernamentale belgiene au emis numai cinci licențe în mai bine de un an.
