Corespondență Dan Alexe | Aversiune tot mai mare a Washingtonului împotriva NATO, însă Spania nu poate fi exclusă din organizație
Președintele Donald Trump al SUA a amenințat Spania, zilele trecute, cu excluderea din NATO pentru neparticiparea sa la războiul împotriva Iranului, dar premierul spaniol Pedro Sánchez a răspuns în continuare: «No a la guerra» Adevărul este că NATO nu poate expulza Spania…
Zvonurile recente despre „suspendarea” Spaniei din NATO, scoase la iveală după o scurgere de informații de la Pentagon, au stârnit rapid o reacție la Madrid. În spatele șocului politic, apare o realitate mai nuanțată: imposibilă din punct de vedere juridic, această ipoteză dezvăluie în primul rând tensiunile crescânde dintre aliați.
Ipoteza este cu siguranță un motiv de îngrijorare. Conform unui articol inițial al agenției Reuters, bazat pe o scurgere de informații ale Pentagonului, ministerul american al apărării (“Departamentul războiului”, potrivit noii denumiri) ar lua în considerare „suspendarea” Spaniei din NATO pentru a sancționa refuzul acesteia de a sprijini operațiunile americane împotriva Iranului. La Madrid, guvernul a respins rapid această posibilitate. Dar, dincolo de anunțul inițial, rămâne o întrebare: poate fi o țară cu adevărat exclusă din Alianța Atlantică ? În realitate: nu. Dintr-un motiv simplu: cadrul legal al Alianței nu permite acest lucru.
Expulzarea NATO: o amenințare fără temei juridic
Tratatul fondator al NATO, semnat în 1949, nu prevede niciun mecanism de excludere sau suspendare a unui stat membru. Nici Statele Unite, nicio altă țară nu dispun de mijloace legale pentru a expulza un aliat, indiferent de gravitatea dezacordurilor.
Singura ieșire este una voluntară, cum se întâmplă cu Uniunea Europeană și cum a fost cu Brexitul. Articolul 13 din tratat prevede că o țară poate părăsi Alianța ... cu condiția să prezinte o cerere, cu un preaviz de un an! Cu alte cuvinte, chiar dacă administrația Trump își intensifică amenințările, acestea sunt mai degrabă o chestiune de dinamică a puterii politice decât de o realitate instituțională.
Contextul geopolitic clarifică în mare măsură aversiunea americană. Guvernul lui Pedro Sánchez a refuzat să ofere sprijin militar Statelor Unite în confruntarea cu Iranul. Madridul a interzis în special utilizarea spațiului său aerian și a bazelor militare, în special a celor de la Rota și Morón, pentru operațiuni ofensive.
Acest refuz a înfuriat Washingtonul, într-un climat deja tensionat în jurul cheltuielilor militare. Spania dedică doar aproximativ 2,1% din PIB-ul său pentru apărare, departe de cei 5% din PIB ceruți de Washington. În acest context, amenințarea excluderii acționează în primul rând ca un instrument de presiune diplomatică. Sanchez a condamnat, de asemenea, intervenția militară americană în Venezuela din 3 ianuarie, care l-a capturat pe liderul socialist Nicolas Maduro, și a fost un critic ferm al aliatului Washingtonului, Israelul.
Totuși, Spania este un pilon discret al NATO: Membru NATO din 1982, Spania s-a impus ca un aliat activ, în special pe flancul sudic. Găzduiește instalații strategice, inclusiv baza aeriană Torrejón și baza aeriană Rota, cheie pentru scutul antirachetă. Foarte angajată pe teren, Madridul desfășoară trupe în Europa de Est (Slovacia, România, Letonia) și participă la misiuni în Irak și în Marea Mediterană. Un rol central, departe de imaginea unui partener pasiv.
Totuși, deși expulzarea unei țări din NATO este imposibilă, marginalizarea ei este perfect de imaginat. Statele Unite au la dispoziție mai multe pârghii informale, dar puternice: limitarea schimbului de informații, excluderea Spaniei din anumite misiuni strategice, blocarea numirii unor oficiali militari spanioli și restricționarea accesului la anumite programe de armament.
Există de altfel un precedent: în 2019, Turcia a fost exclusă de SUA din programul de avioane de vânătoare F-35 după ce a achiziționat sisteme rusești S-400. Această decizie a fost luată sub administrația Trump, fără a pune sub semnul întrebării apartenența Turciei la NATO. Spania nu poate fi așadar fi exclusă din Nato, după cum nici Ungaria lui Viktor Orban nu putea fi dată afară din UE, dar apartenența ei la organizație ar putea fi golită de o mare parte din conținut.
NATO: alianță slăbită de diviziunile sale interne
Dincolo de cazul spaniol, acest episod dezvăluie o ruptură mai profundă în cadrul Alianței. Criticile Washingtonului la adresa europenilor nu sunt noi, dar s-au intensificat. Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, i-a acuzat recent din nou pe aliați că „profită” de protecția americană de zeci de ani fără să ofere mare lucru în schimb.
În același timp, mai mulți lideri europeni își exprimă îngrijorarea cu privire la fiabilitatea Statelor Unite. Prim-ministrul polonez Donald Tusk a pus public sub semnul întrebării soliditatea angajamentului american în cazul unui atac rusesc împotriva Europei. Această îndoială fără precedent subminează însuși fundamentul NATO: solidaritatea automată dintre membrii săi.
Divorțul pare așadar improbabil, dar înstrăinarea, de neoprit. Aceasta este starea tristă a Alianței Atlantice sub administrația Trump.
O lume occidentală reconfigurată și fracturată
Revendicările teritoriale americane în Groenlanda, în sfidarea Danemarcei, sau tendința lui Donald Trump de a echivala Ucraina cu Rusia, victima cu agresorul au lăsat o impresie profundă. Aceste detalii reflectă o lume occidentală reconfigurată și fracturată.
De altfel, toți aliații europeni din NATO ai SUA au anunțat unul câte unul că nu se vor implica în planul președintelui american Donald Trump de a bloca porturile iraniene, propunând să intervină doar după încheierea luptelor, o mișcare care l-a înfuriat pe Trump și a amplificat tensiunile în cadrul alianței.
Aliații NATO, inclusiv Marea Britanie și Franța, au declarat că nu vor fi atrași în conflict prin participarea la blocada golfului, spunând în schimb că lucrează la o inițiativă de deschidere a strâmtorii, prin care trece în mod normal o cincime din aprovizionarea globală cu petrol.
Franța, Spania și Italia nu au permis avioanelor militare americane desfășurate în război să survoleze teritoriile lor sau să le folosească bazele. E-mailul scurs în presă de la Pentagon sugera, de altfel, că SUA și-ar putea revizui poziția privind Insulele Falkland, din oceanul Atlantic, revendicate de Argentina, ca represalii pentru lipsa de sprijin a premierului britanic Keir Starmer în război.
Următorul summit al NATO este programat să aibă loc în Turcia, în perioada 7-8 iulie. Turcia care, cum am spus-o anterior, a fost deja pedepsită odată de SUA pentru că a achiziționat material militar rusesc in loc de american.
