Dor țesut în lână, la Edineț: „Tot ce este făcut de mâinile gospodinelor trebuie transmis din generație în generație”
Inclus în Patrimoniul UNESCO acum aproape zece ani, covorul tradițional a fost vedeta Festivalului „Covorul Dorului”, organizat, weekendul trecut, în satul Viișoara, raionul Edineț. Toate covoarele aduse la festival aveau povești transmise, cu dor, din generație în generație, iar pe unele le-am aflat din prima sursă.
„Tot ce este făcut de mâinile gospodinelor are o foarte mare valoare. Covoarele trebuie prețuite și transmise din generație în generație. Numai astfel putem să educăm dragostea față de țara noastră, dragostea față de tradiții, dragostea față de frumos. Prin această ne deosebim de alte popoare”, ne-a spus Galina Spătaru din Grupul de Seniori Viișorenii.
Nineli Jitari, bibliotecară în satul Buzdugeni, raionul Edineț, a adus la festival un covor pe care sunt reprezentați doi băieței.
„Covorul a fost țesut de bunică și fiică împreună. Semnificația covorului sunt doi băieței care au o copilărie fericită alături de câte un cățeluș. Pe fundal sunt copaci, natura unde copiii se odihnesc frumos”, și-a prezentat covorul Nineli Jitari.
Ediția din acest an a ieșit din tiparele clasice ale covorului moldovenesc, dominat de flori și ornamente geometrice.
„Am venit la expoziție cu covorul „Doi Motani Vioi”. De ce se numește anume așa? Pentru că, în serile lungi de iarnă, când mă culcam, o lăsam pe mama mea cu furca în brâu, torcând. Pregătea lână pentru covor. Acești motănei îi țineau de urât, ei sforăiau. Într-o zi, când lână era gata pentru țesutul covoarelor, motănei i-au încâlcit toată ața. Și ea s-a gândit în mintea ei, a mai chemat o vecină, au făcut schema covorului și i-au pus în coșuri, ca ei să fie acolo și cuminți, și vioi”, a rememorat istoria acestui covor Viorica Guțu, bibliotecară în satul Trinca, raionul Edineț.
La festival, vizitatorii au putut admira covoare în care sunt reprezentate vietăți, copii și scene din viața satului.
„În acest an, am ieșit un pic din standardul covorului tradițional unde sunt florile, unde sunt ornamentele geometrice și am ajuns la covoarele unde sunt întruchipate vietățile - pisici, rațe, cocoși, fetițe și băieței, cerbi, adică tot ce era în sufletul gospodinei, ce-și dorea să vadă țesut în casa cea mare, pe perete”, ne-a spus Angela Bazatin, șefa Secției Raionale Cultură Edineț.
Primara satului Viișoara din raionul Edineț, Ina Ciubotaru, susține că asemenea evenimente precum festivalul „Covorul Dorului”, ne face „să nu uităm trecutul” și să „ne mândrim” cu atâtea covoare frumoase.
„Sunt aici covoare țesute de către bunicile noastre, străbunici și, totodată, este un eveniment care ne învață să promovăm meșteșugăritul, tradițiile și cultura poporului nostru”, a punctat Ina Ciubotaru.
Arta țesutului covoarelor tradiționale din România și R. Moldova a fost inclusă, începând cu 1 decembrie 2016, în Patrimoniul Cultural Imaterial al Umanității UNESCO. Prin acceptarea dosarului „Tehnicile tradiționale de realizare a scoarței din România și Republica Moldova”, a fost recunoscută valoarea universală a meșteșugului, a poveștilor transmise prin ele și a ritualurilor asociate țesutului covoarelor.
